Depasirea Avortului Spontan

Depasirea Avortului Spontan – Intelegerea Miturilor
Depasirea avortului spontan este un proces dificil si datorita acestui lucru, multi medici recomanda femeii care a avut deja avort spontan sa nu faca activitatile fizice prezentate mai sus. Motivul pentru care medicii recomanda abstinenta de la asemenea activitati nu se datoreaza faptului ca miturile sunt adevarate. Dimpotriva, medicii ofera astfel de sfaturi ca sa-si poata pazi pacientele de vinovatia unui avort spontan repetat. Chiar si cu asigurarea medicului, femeia inca mai poate crede ca avortul s-a intamplat datorita activitatii sale fizice. Prin abstinenta de la asemenea activitati, femeia care a avortat spontan in mod repetat evita experimentarea unei vinovatii mai mari daca avortul spontan urmeaza consecutiv.

Depasirea anxietatii se dovedeste a fi mai dificila atunci cand se stie ca probabil folosirea unei substante a cauzat pierderea sarcinii. Multe femei nu sunt constiente de sarcina lor, chiar dupa saptamani si luni de la conceptie. In aceasta perioada, mama poate folosi substante in mod excesiv (cafea, tigari, alcool sau droguri). Punctul important care nu trebuie uitat este ca femeia nu a fost constienta de viata copilului ei si nu trebuie sa se simta vinovata pentru avortul spontan. Dimportiva, aceste femei au nevoie sa se focalizeze asupra sarcinilor viitoare si sa decida daca sunt gata sa se lase de astfel obiceiuri, astfel incat sa reduca riscul repetarii acestor avorturi.

Depasirea Avortului Spondan – Nu uita, Dumnezeu Iubeste si Bebele Tau
Depasirea avortului spontan devine mai usoara atunci cand altii confirma pierderea mamei indurerate. Din nefericire, intr-o societate preocupata de dezbaterea daca un embrion sau fat se califica ca si viata umana, o femeie poate sa nu gaseasca o confirmare corespunzatoare a pierderii ei. De ce o societate nesigura de statutul fatului, sa nu ofere aceeasi compasiune atat pentru avorul spontan, cat si pentru moartea unui copilas? Daca o sarcina pierduta nu se considera copil, de ce totusi femeia este indurerata si sufera? Multe femei care au experimentat pierderea sarcinii, isi iubesc embrionul in dezvoltare sau fatul exact ca pe un copil, chiar daca a trait putin timp. De ce ar trebui o femeie sa se simta altfel? Biblia afirma ca Dumnezeu considera un copil persoana inca de la inceputul vietii lui in pantece (Ieremia 1:5). In mod sigur, o femeie - a carei sarcina poarta viata pe care Dumnezeu o stie si formeaza – dezvolta o intelegere inerenta a acestui lucru si implicit, dragoste pentru copilul din ea.

In a Psalm to God, David states, "For you created my inmost being; you knit me together in my mother's womb. I praise you because I am fearfully and wonderfully made; your works are wonderful, I know that full well. My frame was not hidden from you when I was made in the secret place. When I was woven together in the depths of the earth your eyes saw my unformed body. All the days ordained for me were written in your book before one of them came to be" (Psalm 139:13-16, NIV). A young woman, after experiencing a miscarriage at nine weeks gestation, found David's words comforting. She writes, "I literally held my baby in the palm of my hand. As I stared at her tiny form, crying that God would give her back, I couldn't help but notice the intricacies of her already-formed fingers. There were five on the end of both arms and each finger stretched out from the other, so that I could see how delicately she'd been growing inside of me. Psalm 139 reminds me that through each process of her development, God watched her in amazement. He 'knit' her together. How incredible. And I take comfort in the fact that He must have loved her just as much as I did and still do-i as her mother, He as her creator. Verse 16 offers even more reassurance. God knew every day my baby would have. He knew she'd have nine weeks of life inside of me. God was okay with that amount of time and I think I can accept that. I miss my baby terribly, but I know that she lived each and every day she was given, developing as God intended. And now she's in Heaven with Him and He can hold her until I'm ready to. My husband and I named her Angel. She's our Angel in Heaven."

Intr-un Psalm, David Ii spune lui Dumnezeu: “Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:13-16). O femeie tanara, dupa ce a avut avort spontan in saptamana a noua de sarcina, a gasit mangaiere in cuvintele lui David. Ea scris: “Mi-am tinut bebelusul chiar in palma manii. In timp ce priveam la forma lui mica si ma rugam ca Dumnezeu sa mi-l dea inapoi, nu am putut face nimic decat sa observ complexitatea degetelor lui deja formate. Erau cate cinci la capatul fiecarui brat si fiecare deget era despartit de celelalte, asa incat am putut vedea cat de delicat crestea copilul in launtrul meu. Psalmul 139 imi aduce aminte ca prin fiecare proces al dezvoltarii lui, Dumnezeu se uita la el cu uimire. El a “l-a pus laolalta”. Incredibil. Gasesc mangaiere in faptul ca, exact asa cum am l-am iubit eu si continuu sa-l iubesc ca si mama, El l-a iubit ca si Creator al lui. Versetul 16 imi ofera si mai multa incredere. Dumnezeu a stiut fiecare zi pe care bebele meu a avut-o. El a stiut ca va avea noua saptamani de viata inlauntrul meu. Dumnezeu a fost de acord cu acest numar de zile si cred ca pot accepta asta. Mi-e dor extrem de mult de bebelusul meu, dar stiu ca a trait fiecare zi care i-a fost data, dezvoltandu-se asa cum a intentionat Dumnezeu. Iar acum, este in cer cu El si El il poate tine pana voi veni si eu acolo. Eu si sotul meu i-am dat numele Angel (“Ingeras”). El este Ingerasul nostru in cer.

Urmareste-ne:

---